Mesaje către comunitatea RO100

Noul program de Guvernare al Coaliției PSD-ALDE arată clar eșecul programului prezentat în campania electorală dar și nevoia disperată a noului guvern de finanțare suplimentară pentru a menține măsurile luate în primele șase luni.

Platforma România 100 atrage atenția și asupra reacției fără precedent a mediului de afaceri la adresa Guvernului după publicarea noului program de Guvernare al coaliției PSD-ALDE. Antreprenorii și investitorii sunt loviți din toate părțile și, pe termen mediu și lung, poate fi afectată bunăstarea tuturor angajaților români în cazul în care mediul de afaceri nu beneficiază de o predictibilitate fiscală necesară. 

Reacția mediului de afaceri la noile măsuri economice din programul de guvernare al coaliției PSD-ALDE este fără precedent în România. Platforma România 100 semnalează faptul că este o premieră ca întreaga comunitate de business (antreprenori români și investitori străini) să reacționeze negativ la noul program de guvernare al Guvernului condus de Mihai Tudose. Aceste poziții publice ferme depășesc, prin rapiditate și duritate, reacțiile mediului de business față de măsurile cu impact negativ asupra mediului de afaceri luate de Executivul Grindeanu în ianuarie 2017. 

Platforma România 100 apreciază că toate măsurile anunțate de guvern vor influența în mod negativ investițiile private și, prin urmare, bunăstarea cetățenilor.  

  • Măsuri populiste și modificări pe repede înainte 

Platforma România 100 a identificat în noul program de guvernare modificări mai mult decât semnificative față de versiunea prezentată la alegerile din decembrie 2016 și validată de Parlament în ianuarie 2017. Acest lucru arată fără dubii eșecul primului program, care încerca în mod populist să mulțumească pe toată lumea: atât mediul privat/antreprenori, salariații din economia reală, cât și pensionarii și angajații din sectorul public.

Nu numai schimbarea programului de guvernare sau a guvernului Grindeanu arată acest lucru, ci și datele fiscal bugetare de la sfârșitul lunii mai: explozia deficitului bugetar atât față de luna aprilie, cât și față de luna mai 2016, nivelul nesemnificativ de atragere a fondurilor europene și prăbușirea investițiilor publice. 

  • Una zicem, alta facem: lipsă de transparență față de alegători

Acest nou program nu a fost discutat înainte de alegeri, iar măsurile reflectă o nouă abordare a politicilor economice și sociale. Programul este fie un răspuns ad-hoc la dificultățile întâmpinate în implementarea primului program de guvernare, fie se dorește o modelare mai profundă și pe termen lung a societății românești – fără o consultare largă a opiniei publice și a celor interesați de direcția societății. 

  • Un stat neperformant îi taxează pe cei performanți

Impozitul pe cifra de afaceri este un non-sens care nu se aplică la această dimensiune nicăieri în economiile dezvoltate deoarece blochează activitatea economică, forțează integrarea pe verticală în detrimentul specializării și cooperării pe orizontală - viziune rudimentară de tip economie socialistă planificată și duce la falimentarea companiilor românești.

Un studiu de impact elaborat de către Asociația Analiștilor Financiar-Bancari din România (AAFBR), plecând de la o analiză a situațiilor financiare ale firmelor din România, constată că ”1 din 3 companii care activează în România sunt expuse riscului de a intra în insolvență din cauza noilor măsuri fiscale privind impozitarea tuturor firmelor în funcție de venit” (sursa: Economica.net)

În plus, acest impozit descurajează formarea capitalului, limitând capacitatea de a investiți în noi echipamente și tehnologii. În plus încurajează și evaziunea fiscală pentru firmele mici - furnizarea de produse și servicii la negru. Nu în cele din urmă, acest tip de impozit contravine directivelor europene.

  • Taxa de solidaritate, încă o lovitură dată angajaților

Guvernul actual introduce, din păcate, noi impozite prin care sancționează, practic, angajații productivi. Taxa de solidaritate, asumată de premierul Mihai Tudose, este a doua mare lovitură data angajaților, după ce în ianuarie 2017 a eliminat peste noapte plafonul de cinci salarii brute la CAS. Toate aceste măsuri nu au fost prezentate în campania electorală și arată o formă de disperare în ceea ce privește strategia fiscală. Platforma România 100 consideră că aceasta este o cale greșită dacă vrem să atragem investiții cu valoare adăugată, unde angajații să fie bine plătiți. Foarte multe firme, printre care cele de IT&C, vor fi puternic afectate și vor deveni mai puțin competitive.  

Toate aceste taxe reprezintă o parte însemnată din arsenalul de sufocare a pieței și a investițiilor în inovație. În opinia Platformei România 100, cea mai puternică formă de solidaritate o reprezintă, de fapt, oprirea robinetelor de scurgere a fondurilor publice în buzunare private și recuperarea prejudiciilor aduse de cei condamnați pentru corupție. Ori acest domeniu este ocolit complet de noul program de guvernare. 

  • Cazul Pilonul 2 de pensii: lipsă de profesionalism a guvernanților

Discuțiile despre desființarea Pilonului 2 de pensii arată lipsă de profesionalism și de respect față de investitiori și în raport cu piețele financiare. Scenariul a fost afirmat de ministrul de finanțe, parțial și de ministrul muncii, și apoi negat vehement. 

Studiile arată că pe termen lung pensiile vor fi mai mici dacă se desființează Pilonul 2. În plus, cele 8 miliarde de euro reprezintă valoarea unor active și nu un depozit bancar - cam 57%-59% sunt obligațiuni de trezorerie ale statului român. 

Transformarea în numerar a acestor active în condițiile în care se știe că vor trebui vândute, va duce la pierderi masive. Platforma România 100 consideră că efectul cel mai distrugător va fi asupra credibilității afacerilor pe termen lung în România și asupra nivelului de risc asociat țării noastre, inclusiv cu efecte semnificative asupra costurilor pentru noile împrumuturi necesare finanțării datoriei publice vechi și a celei noi. 

Per ansamblu, toată lumea va pierde, inclusiv România ca țară. De fapt se dorește crearea unui spațiu suplimentar artificial de îndatorare prin ”naționalizarea” propriilor obligațiuni de trezorerie. 

  • Cum ne îndatorăm iremediabil: o măsură iresponsabilă față de tinerii români 

Acest lucru trebuie corelat cu mărirea punctului de pensie: 871,7 RON la 31 decembrie 2016, 917,5 RON la 1 ianuarie 2017, 1000 RON la 1 iulie 2017 și 1775 RON în 2020 – deci o creștere de 103,6% în numai 4 ani, în medie 19,1% pe an. 

Această evoluție nu este susținută prin nimic altceva decât prin creșterile prin decret ale salariului minim (2000 RON în 2018 și 2400 RON în 2020, iarăși o creștere de aproape 100% față de nivelul din 2016). În final, creșterea pensiilor va fi finanțată prin explozia deficitului fondului de pensii, reflectat direct în creșterea spectaculoasă a deficitului bugetar. Pentru aceasta e nevoie de spațiu pentru îndatorare suplimentară.

Platforma România 100 consideră că este nevoie de o creștere a nivelului de trai al pensionarilor și al angajaților cu venituri mici dar acest lucru trebuie să fie sustenabil pe termen lung pentru a nu se ajunge la o devalorizare a monedei care în final înseamnă că orice mărire de pensie/salariu nu va însemna automat și o creștere a puterii de cumpărare. 

  • Impozitul pe venit global sau de ce să nu punem carul înaintea boilor

Marea problemă a reintroducerii impozitului pe venitul global (IVG) este capacitatea instituțională de a aplica acest impozit - forma aplicată până în 2005 o demonstrează. 

Aplicarea cotei unice în acel an rămâne singura reformă de reducere a nivelului impozitării care a condus efectiv la creșterea colectării (ca procent în PIB), numai pentru că a reprezentat simultan și o schimbare structurală prin simplificare și adaptare la capacitatea administrației naționale. În plus, fără să știm nivelurile noi de impozitare - în fond taxa de solidaritate va fi practic nivelul marginal maxim, aplicat probabil de la 14 500 lei nu putem ști ce efecte de stimulare/descurajare va avea. 

În concluzie, revenirea la IVG este inoportună și inaplicabilă în acest moment: va genera costuri de conformare foarte ridicate cetățenilor, va crește masiv costurile de administrare ale statului, va penaliza munca, fără ca eficiența fiscală să crească.

  • Antreprenorii care au eșuat nu trebuie penalizați

Guvernul penalizează inițiativa antreprenorială prin lipsa de înțelegere a rolului pe care eșecul îl are în economie. O persoană nu va mai putea înființa o societate un anumit număr de ani dacă a înregistrat deja două insolvențe, potrivit guvernului, care anunță modificarea viitoare a legii 31/1990 privind societățile comerciale.  

În primul rând, frica de eșec rămâne una dintre barierele semnificative care îi oprește pe români să își deschidă propria afacere, astfel încât eliminarea stigmatului eșecului este critică pentru dezvoltarea inițiativei personale. Prin această idee, guvernul adâncește percepția greșită față de eșec.  

În al doilea rând, acest proiect se opune conceptului european „A doua șansa”, prin care antreprenorii beneficiază de mai multe oportunități de a face afaceri după un faliment și nu sunt penalizați pentru eșecurile lor anterioare în afaceri.  

  • O iminentă încărcare birocratică pentru firme

Obligarea companiilor care activează în România să creeze, de la 1 septembrie, un cont separat pentru TVA, intitulat "Split VAT", va crea costuri suplimentare pentru antreprenorii „loviți” deja cu noi taxe. De asemenea, aceasta obligativitate va avea efecte și asupra cash-flow-ului companiilor, indeosebi pentru firmele cu volume de business mari. 

  • Accelerarea ritmului de creștere a salariului minim, fară o consultare publică, lovește industriile creative, serviciile, industria ușoară, turismul și alte sectoare de activitate

Platforma România 100 consideră, pe baza experienței de guvernare, că strategia de creștere a salariului minim trebuie implementată alături de partenerii sociali (patronate, sindicate, mediul de afaceri), într-un dialog transparent. Acțiunile și anunțurile Guvernului Tudose arată o viziune extrem de rudimentară asupra economiei - aceea că prin decret putem stabili performanțele acesteia, inclusiv nivelul de salarizare.  

Platforma România 100 susține că nivelul salariului minim nu trebuie abordat în mod populist, iar o accelerare a ritmului de creștere a salariului minim realizată fără dialog cu partenerii sociali poate avea următoarele efecte:  

(i)Firmele mici și mijlocii, mai ales din domeniile intensive în muncă vor sucomba – ca să reziste ar trebui să înregistreze creșteri absolut spectaculoase ale productivității muncii sau să transfere costurile în prețuri, ceea ce pentru ele va fi practic imposibil, domeniile lor de activitate fiind puternic concurențiale;

(ii)Tinerii vor suferi cel mai mult ca urmare a reacției angajatorilor la creșterea salariului minim. Ceșterea salariului minim fără consultare prealabilă a mediului de business duce la șomaj și motivul pentru care tinerii vor suferi printre primii este acela că ei formează categoria celor mai puțin experimentați, cu cele mai reduse competențe și aptitudini și implicit cu cea mai mică performanță în activitatea economică.

În plus, o mărire a salariului minim trebuie completată de evoluțiile pe planul competitivității și factorii care o pot susține: sistemul de educație și de sănătate, infrastructură.  În opinia Platformei Romania 100, lipsa dialogului cu mediul de business, cel mai nou obicei al Guvernului PSD-ALDE, va genera o cascadă de distrugere economică ”ne-creatoare”, mai ales pentru firmele mici și medii și pentru cele intensive în muncă și cu productivități scăzute: servicii, turism, industria ușoară, etc. 

CONCLUZIE

Sectorul privat, atât la nivelul salariaților, cât și la nivelul antreprenorilor, va fi afectat imediat și foarte puternic, poate chiar ireversibil. Pe termen lung, toată lumea va avea de pierdut, pentru că potențialii câștigători pe termen scurt și mediu sunt 100% dependenți de performanța economică a României, deci de sectorul privat. Această reacție a guvernului este disperată și răspunde la efectele provocate de aplicarea primului program de guvernare timp de 6 luni, astfel încât să poată fi colectate sursele financiare necesare susținerii în continuare a elementelor comune din primul și al doilea program de guvernare.