Comunicate de presă

Platforma România 100 solicită prim-ministrului Viorica Dăncilă și ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Petre Daea, să reia elaborarea legislației ce restructurează și reorganizează unitățile de cercetare-dezvoltare și să propună măsuri reale, care pot redresa acest domeniu.

Cele peste 80 de hotărâri de guvern elaborate în ultimul an nu aduc nicio schimbare structurală. În această situație, cercetarea agricolă din România, un domeniu de importanță strategică pentru siguranța alimentară, își continuă declinul și se îndreaptă cu pași repezi spre dezastru, riscând să dispară din peisajul european.

Platforma România 100 vine cu o propunere constructivă și propune Guvernului PSD-ALDE să preia măsurile reale consistente de restructurare din proiectul de lege elaborat de Guvernul Cioloș în anul 2016.


Activitatea de cercetare agricolă în România cunoaște de 28 de ani un declin constant, unele unități de cercetare-dezvoltare fiind în fapt desființate, ele ramânâd doar în evidențele contabile, așa cum este cazul stațiunilor de cercetare-dezvoltare care au fost propuse pentru transformarea în  societăți comerciale prin Legea nr 45/2009 privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice Gheorghe Ionescu-Șișești și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare. Aceste instituții  care ar trebui să reprezinte poli de excelență pentru domeniul agriculturii se află și astăzi în paragină, nimeni neasumându-și răspunderea pentru această stare de lucruri.

Teoretic, reorganizarea unităților de cercetare din România este pe cale să se finalizeze, potrivit legii amintite, pentru că din 2017 până în prezent au fost elaborate de către MADR peste 50 de proiecte de hotărâri de guvern ce vizează toate aceste unități, cea mai mare parte fiind deja publicate în Monitorul Oficial.

Dar ceea ce propun actele normative elaborate nu vizează nicio schimbare structurală, ci doar alocarea de bani de la bugetul de stat pentru ștergerea datoriilor, ajustarea patrimoniului ca urmare a diminuării suprafețelor de teren și crearea cadrului legislativ pentru închirierea patrimoniului. În fapt, statutul acestor unități ramâne neschimbat, finanțarea fiind nepredictibilă și insuficientă. Pe cale de consecință, activitatea lor se va desfășura în aceleași condiții, acumularea de noi datorii fiind inevitabilă.

Subliniem că situația actuală a unităților de cercetare și, implicit, a rezultatelor din domeniu este gravă, chestiunea fiind adusă în atenția opinei publice în repetate rânduri. Mai mult, în sectoare precum creșterea suinelor și avicultură nu mai avem unități de cercetare, agricultorii fiind dependenți în totalitate de import.


Câteva aspecte problematice punctuale:

  • Distribuirea pe unitățile de cercetare-dezvoltare a fondurilor publice alocate din bugetul MADR se face fără o analiză temeinică a nevoilor de finanțare coroborate cu rezultatele cercetării sau cu obiectivele unei strategii de dezvoltare a domeniului cercetării agricole;
  • Obiectivul implicit al acestei reorganizări este ștergerea datoriilor istorice ale unităților de cercetare-dezvoltare, chiar dacă alocări de fonduri în acest scop au mai fost făcute și în anii trecuți, fără rezultate pozitive. Unitățile de cercetare-dezvoltare au acumulat de fiecare dată datorii, pentru că finanțarea este insuficientă, acordată discreționar și necondiționată de rezultate cuantificabile;
  • Hotărârile de guvern elaborate recent nu conțin niciun fel de acțiuni coerente de restructurare, care să poată contribui la redresarea activității acestor instituții, ci doar sunt actualizate datele de inventar prin ajustarea patrimoniului acestora, ca urmare a diminuării suprafețelor de teren și a trecerii unor clădiri în patrimoniul altor instituții;
  • Au fost supuse reorganizării institute care de facto sau de jure nu există, asa cum este cazul Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Cinegetică și Resurse Montane Miercurea-Ciuc – prin desființarea Staţiunii de Cercetare şi Producţie a Cartofului Miercurea-Ciuc. În acest caz, se ridică un serios semn de întrebare dacă nu cumva reorganizarea este doar o „inginerie” pentru transferarea patrimoniului cercetării agricole către alte domenii de activitate.

Platforma România 100 militează pentru o cercetare agricolă în acord cu așteptările agricultorilor și cu importanța strategică a acesteia la nivel național. De această activitate depinde, pe termen lung, asigurarea securității alimentare în contextul evoluțiilor economice și schimbărilor climatice. Dată fiind importanța acestui domeniu, Guvernul Cioloș a propus un proiect de lege consistent pentru redresarea coerentă a cercetarii agricole  în România, proiect care a rămas pe circuitul ministerial la încheierea mandatului.


Dintre propunerile incluse în proiectul de lege din 2016 amintim:

  • Înființarea unei agenții naționale, în subordinea Ministerului agriculturii, trecerea unităților de cercetare-dezvoltare în subordinea agenției,
  • Reorganizarea cercetării agricole pe ramuri ale agriculturii, pe principiul competenței și importanței socio-economice,
  • Transformarea unităților de cercetare agricolă în instituții publice și finanțarea lor integrală de la bugetul de stat în baza unui plan coerent și a rezultatelor obținute,
  • Introducerea răspunderii manageriale la toate nivelele,
  • Modificarea paradigmei economico-financiare prin vărsarea la bugetul de stat a sumelor încasate din valorificarea rezultatelor cercetării agricole,
  • Comasarea, desființarea sau privatizarea unităților de cercetare neperformante,
  • Redefinirea statutului Academiei de Științe Agricole și Silvice Gh Ionescu Sisesti (ASAS), în sensul ca aceasta să aiba rolul de for științific pentru agricultură,
  • Colaborarea pe termen lung cu institute naționale de cercetare din Uniunea Europeană pentru pregătirea tinerilor cercetători, schimburi de experiență și accesarea de fonduri publice naționale și comunitare.

De aproape trei decenii, cercetarea agricolă se află în derivă, fiecare unitate de cercetare supraviețuind în funcție de banii de la buget, veniturile proprii și interesul celor care au condus aceste unități. Având un statut neclar, cu activități codificate similar societăților comerciale, dar definite conform legii ca fiind instituții publice, cele mai multe dintre aceste unități au rămas la cheremul unor interese fără legătură cu cercetarea agricolă, așa cum este și cazul Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor din Caransebeș. Despre cazul concret al acestei stațiuni, care arată cât de mari sunt problemele, poate fi citit în presa locală, fiind publicat recent aici”.


La această dată, la nivelul țării sunt peste 80 de unități de cercetare-dezvoltare (institute și stațiuni de cercetare-dezvoltare agricolă), fiecare unitate cu personalitare juridică, cu statut de institutii de interes public, având în administrare patrimoniu din domeniul public sau privat al statului, dar cu activitate economică similară societăților comerciale, toate în subordinea ASAS, cu excepția Institutului Național  de Cercetare-Dezvoltare pentru Îmbunătățiri Funciare – ISPIF – care este în subordinea Ministerului Agriculturii. Având acest statut, unitățile de cercetare-dezvotare sunt tratate de către instituțiile fiscale ca având obligații la fel ca orice societate comercială și, chiar dacă acestea administrează un patrimoniu care aparține statului, sunt executate silit, ajungându-se în situația ca statul să se „execute silit” pe el însuși. Din această cauză, ca urmare a pierderilor financiare îînregistrate, o parte a patrimoniului aparținând cercetării a fost vândută pentru recuperarea de către creditori (stat, furnizori) a creanțelor. Peste această situație se mai adaugă și faptul că, având pierderi financiare, unitățile de cercetare-dezvoltare nu pot participa la competițiile pentru accesarea fondurilor europene pentru finanțarea proiectelor de cercetare sau licitații internaționale pentru atribuirea de studii/proiecte de cercetare.