Comunicate de presă

Referitor la afirmațiile domnului Victor Ponta cu privire la viitorul României în UE (https://www.facebook.com/victor.ponta/posts/1431977266842156)

Platforma Romania 100 face următoarele precizări:

1. Apartenența la zona Euro

Intr-adevăr, guvernul Cioloș nu și-a asumat o dată precisă pentru aderarea la zona Euro. Asta, nu pentru că nu a crezut în necesitatea apartenenței la nucleul economic european, ci pentru că știa, în mod responsabil, că era un guvern de tranziție și că obiectivele, măsurile economice și bugetare necesare unui asemenea proiect, pentru a avea succes, trebuie asumate politic de un guvern cu o susținere parlamentară solidă.

În acest moment avem un guvern care are majoritatea necesară asumării unui astfel de obiectiv național, doar că preocupările lui par să fie centrate pe alte subiecte și teme, cu mult mai putin relevante pentru viitorul României, dacă ne raportăm la poziționarea noastră europeană.

România și-a asumat aderarea la Euro atunci când a aderat la Uniunea Europeană. Acest lucru este inclus în Tratatul de aderare a României la UE. Marea Britanie și Danemarca sunt singurele state membre care și-au negociat un 'opt-out' permanent. În aceste condiții, o discuție despre dacă vrem sau nu vrem să aderăm la zona Euro e irelevantă. Așa cum stau lucrurile acum problema se pune când vom face acest pas. Evident, trebuie îndeplinite criterii de convergență economica pentru a putea adopta moneda euro, în așa fel încât să nu destabilizăm nici economia României nici pe cea a zonei Euro. In momentul în care le vom îndeplini, România poate intra în "anticamera" zonei euro și declanșa procesul de aderare. Desigur, pe lângă convergența nominală cu zona euro, se mai pune și problema esențială a capacității economiei românești de a face față concurenței în zona Euro. Iar pentru aceasta, nu e suficient să aliniezi niște cifre, trebuie responsabilitate și viziune în deciziile politice cu impact economic și social. Altfel spus, pentru că nivelul de trai al românilor în zona Euro sa fie unul bun, consolidat, real, nu ne putem juca luând decizii populiste și aruncând sarcina pe generațiile viitoare, pentru că asta se va răsfrânge și asupra celorlalți parteneri din zona Euro.

2. Apartenența la spațiul Schengen

Este de notorietate faptul că aderarea la Schengen nu mai este demult o problemă legală sau tehnică, ci una pur politică. Ea a devenit politică din momentul în care unele State Membre au creat o legătură între dosarul MCV și Schengen. Dar responsabilitatea acestei legături nu este doar a acelor state membre, și în niciun caz a guvernului Cioloș. Pierderea de credibilitate în dosarul MCV a început demult și a fost acutizată de momente pe care domnul Ponta le cunoaște foarte bine, precum Marțea Neagră, vara 2012 sau, mai nou, OUG 13, toate acestea oferind constant argumentul ideal că reformele din România care vizează justiția nu sunt ireversibile și durabile.

Guvernul Cioloș a fost cel care a încercat anul trecut, atât prin eforturi diplomatice bilaterale cât și la nivelul instituțiilor europene, să acrediteze ideea unui nivel de maturitate atins de cadrul instituțional din România și de societate în ansamblul ei, care să permită internalizarea reformelor în justiție și lupta anti-corupție și reglarea la nivel intern a unor eventuale derapaje precum cele din trecut. Apariția OUG 13 a dovedit două lucruri: că, din păcate, e încă posibil să avem un guvern și o coaliție politică dispuse să sacrifice obiective naționale importante, pentru satisfacerea unor interese private și că, pe de altă parte, am anticipat corect atunci când am susținut în fața partenerilor externi că societatea românească a ajuns să aibă forța de a sancționa derapajele politice.

Cât despre contracte date unor state membre în schimbul susținerii politice, aici domnul Ponta pare să extrapoleze din nou o realitate care aparține partidului domniei sale, obișnuit să facă astfel de trocuri și să gândească într-o astfel de paradigmă, cu presupunerea că și alții gândesc la fel. Nu, domnule Ponta, guvernul Cioloș nu a gândit astfel, negocierile contractelor respective s-au făcut transparent și nu pe ascuns, doar din perspectiva intereselor strategice, economice și militare ale României. Greu de înțeles, știm asta…De altfel am făcut precizări ample legate de contextul adoptării Hotărârii de Guvern privind achiziționarea corvetelor.

3. Politicile privind imigrația

E foarte trist să îl vedem pe domnul Ponta vorbind despre poziția „românească” pe tema migrației, despre votul împotriva Germaniei și despre credibilitate zero. E trist pentru că, pe de o parte, e adevarat, dar și mai trist pentru că vine de la domnul Ponta, cel care conducea guvernul României când toate aceste poziționări se petreceau.

4. Disciplina fiscal bugetară

E ciudat cum domnul Ponta amestecă perioadele, planurile si reponsabilitățile atunci când vorbește despre disciplina fiscal-bugetara necesară pentru a face parte din nucleul dur al Uniunii Europene si de care, zice dumnealui, nu am fi în stare. Guvernul Cioloș a menținut un deficit bugetar sub 3%, în ciuda scăderilor de taxe și creșteri de cheltuieli decise de Guvernul Ponta. Proiectul de buget pentru anul 2017 lăsat spre finalizare Guvernului Grindeanu, de asemenea, a propus menținerea unui deficit sub 3% din PIB, deci în conformitate cu regulile europene care sunt de bun simț, sunt bazate pe observarea evoluției economiilor statelor membre, și care în esență spun să nu te îndatorezi atunci când nu se justifică. Cine ar fi de vină dacă România intră în procedura de deficit excesiv pentru că nu respectă ținta de deficit bugetar de 3% în 2017? Cine a propus măriri salariale și de pensii mult peste ceea ce ar permite productivitatea actuală a economiei romanești? Cine guvernează in acest moment, Cioloș sau partidul din care domnul Ponta face parte? Altfel spus, decât să ne plângem că suntem la periferia Europei și avem deficit mare și nimeni nu ne bagă în seamă în aceste condiții - deci iată drobul de sare deasupra capului, poate ar fi mai bine să ne propunem obiective ambițioase pentru România și cu responsabilitate în deciziile politice să o ducem acolo unde merită.

Pe de altă parte, într-o totală contradicție cu afirmația anterioară, domnul Ponta cere un deficit peste media UE. In primul rand, domnul Ponta trebuie să știe că în regulile de prudențialitate macroeconomică nu există un astfel de indicator, „deficit mediu european”. Indicatorul care exprimă o politică bugetară prudentă la nivel european este tocmai deficitul de maxim 3% din PIB.

Argumentul că țările care ne cer austeritate au depășit acest nivel pentru a se dezvolta este fals. Da, sunt țări care au accentuat derapajele economice din motive populiste, însă prețul plătit va fi greu de suportat tocmai de cetățenii acestor țări, în anii care vor urma. De asemenea, este adevărat, acest deficit poate fi depășit, în cazuri excepționale. Legislația europeană permite depășirea pragului de 3% cu o anumită marjă pentru investiții importante și durabile în economia statelor membre. Aceste tipuri de investiții sunt clar definite în clauza de flexibilitate a Pactului de Stabilitate și Creștere Economică. Guvernul Grindeanu însă, nu face învestiții în economia țării, deci nu se califică sub această clauză. Dimpotrivă, aflăm că nu mai sunt bani la buget pentru a finanța investiții. Guvernul cauzează deficit peste limita admisă (3% din PIB) și destabilizează economia îndatorând generațiile viitoare, nu pentru a crea locuri de muncă, nu pentru a investi în tehnologii și în viitorul lor, nu pentru a consolida o creștere economică durabilă sau pentru infrastructură, ci pentru satisfacerea unor oferte electorale nerealiste, cu creșteri de cheltuieli publice nesustenabile pe termen lung. Ca un credit la bancă cu o dobândă colosală, aceste pomeni ne vor amăgi pentru o perioadă scurtă cu o așa zisă prosperitate regăsită în buzunarele românilor. Realitatea este că va veni un moment când va trebui să plătim acest credit foarte scump.

O politică economică sănătoasă reieșită dintr-o logică de bun-simț spune că atunci când ești pe vârf de creștere economică, este bine să investești ca să te dezvolți si sa economisești pentru vremuri mai tulburi. Aceasta înseamnă, că în aceste situații, este sănătos chiar să ai un deficit mult mai mic decât pragul de 3%, pentru a-ți putea permite ca în perioade mai dificile cu cheltuieli publice mai mari sa te menții într-o marjă de deficit bugetar acceptabilă.

In România însă, suntem în situația paradoxală în care avem o creștere economică printre cele mai mari din UE și cu toate acestea facem deficit peste măsură și nu pentru a ne dezvolta ci pentru a consuma și a importa.

O astfel de gândire economică numai sănătoasă nu e.

5. Drepturi și beneficii sociale

Recomandăm domnului Ponta să citească atent documentul pregătit de Guvernul României în iulie 2016, după referendumul Brexit și trimis tuturor partidelor politice, dar și memorandumurile de poziționare a României pe problematica drepturilor sociale și a liberei circulații a forței de muncă în UE. Va vedea acolo ca Guvernul Cioloș a avut o poziție fără nici un fel de echivoc, atât față de Marea Britanie, cat și față de alte State Membre ale Uniunii care încearcă îngrădirea acestor libertăți. De altfel, guvernul Cioloș a poziționat România alături de alte 10 state membre din flancul central estic al UE in a cere Comisiei Europene să ia in calcul cartonașul galben ridicat la nivel parlamentar pe acest dosar. Deci, ipocrizie și nimic mai mult, domnule Ponta.

6. Despre apartenența la nucleul dur al Uniunii Europene

Ceea ce recomandă domnul Ponta domnului Cioloș, și nouă românilor, este să ne acceptăm soarta de periferici europeni, să ne ajustăm ambițiile strategice în jos și să mergem alături de regimurile cu accente populiste din alte State Membre estice care alimentează acest model de gândire politică, foarte plăcut și de domnul Ponta.

Ca să fim foarte clari: nu e atât de greu să te aliniezi și să fii acceptat în nucleul Uniunii Europene. Trebuie însă să fii credibil prin ceea ce faci la tine acasă, să ai argumente atunci când te opui la ceva și atunci când propui altceva, să le susții în mod consecvent și credibil. Iar pentru asta trebuie să te gândești în primul rând la România și la români, mai puțin la ce contracte dăm celor care finanțează campaniile electorale și apoi la cum sa facem sa scăpăm de urmărirea penală. Pentru că, din păcate, la asta s-a redus neputința noastră de a fi parteneri serioși la nivelul UE.

Propunându-ne să avem curajul de a ne proiecta în nucleul UE nu înseamnă că nu avem unele obiective comune cu țările vecine și că nu ne putem alia cu acestea atunci când este nevoie. Apartenența la nucleul UE nu este și nu trebuie să fie o iluzie, așa cum ne sfătuiește domnul Ponta. Trebuie să fie un obiectiv curajos - acela de a scăpa de complexul periferiei și a demonstra că România poate împărtăși valorile în jurul cărora se construiește Europa, asa cum au arătat-o cei care au cerut în stradă onestitate, transparență, respect pentru cetățean. Periferia geografică poate fi compensată, dar periferia din starea de spirit ține de asumare.

Noi nu vindem iluzii și nici nu încercăm să-i resemnăm pe români ca sunt condamnați periferiei, ci ne asumăm obiective și credem că se poate mai bine dacă noi înșine hotărâm să ne facem viață mai bună.