Comunicate de presă

Platforma România 100 consideră că decizia Curții Constituționale de a introduce condiții suplimentare pentru publicarea opiniilor concurente sau separate în Monitorul Oficial reprezintă un precedent periculos care slăbește democrația constituțională din România, prin afectarea statutului independent al judecătorului Curții Constituționale.   

În data de 22 iunie 2017, Curtea Constituțională a adoptat o hotărâre publicată în Monitorul Oficial nr. 477/23.06.2017 prin care s-au stabilit reguli de redactare a opiniei separate sau a opiniei concurente. 

Această hotărâre prevede că „opinia concurentă (...) nu se poate transforma într-o critică la adresa deciziei Curții Constituționale”, stabilind că opiniile separate sau concurente se transmit Președintelui Curții Constituționale și care, după discutarea ei, „dacă constată că există abateri de la art. 1, poate cere judecătorului care a redactat-o refacerea ei”. 

În cazul în care judecătorul care a redactat opinia separată nu se conformează solicitării Președintelui Curții Constituționale, acesta poate decide prin rezoluție ca respectiva opinie să nu se publice în Monitorul Oficial, pe site-ul Curții Constituționale și nici să nu se atașeze la dosarul cauzei.

Cu toate acestea, Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale prevede următoarele:

  • Art. 59 alin. (3) Judecătorul care a votat împotrivă poate formula opinie separată. Cu privire la motivarea deciziei se poate formula opinie concurentă. Opinia separată şi, după caz, cea concurentă se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, împreună cu decizia.

Prin urmare, Legea de organizare și funcționare a Curții Constituționale nu prevede nicio altă condiție pentru ca opinia concurentă sau opinia separată să fie publicate în Monitorul Oficial al României, cu atât mai puțin un control din partea Președintelui Curții Constituționale

Această hotărâre reprezintă o formă de cenzură nepermisă într-o democrație constituțională care afectează în mod direct statutul independent al judecătorului Curții Constituționale, așa cum acesta este prevăzut chiar de art. 145 din Constituția României:

  • Art. 145 - Constituția României: Judecătorii Curţii Constituţionale sunt independenţi în exercitarea mandatului lor şi inamovibili pe durata acestuia.

De la adoptarea legii de organizare a CCR, din anul 1992, dispozițiile referitoare la redactarea opiniilor separate sau concurente nu au avut nevoie de „clarificări”. Acest precedent este cu atât mai alarmant cu cât el poartă asupra unei decizii importante a Curții, în legătură cu care fuseseră formulate și motivate doiă opinii, (una concurentă și una separată) în care un judecător Constituțional arata că:

  • (opinie concurentă) în cazul respingerii excepției ridicate de Avocatul Poporului privind posibilitatea unei persoane condamnate penal de a ocupa funcția de membru al Guvernului ca inadmisibile, Curtea Constituțională nu ar fi trebuit să cerceteze fondul cauzei, cu atât mai puțin să interpreteze sintagma supusă controlului din Legea nr. 90/2001. 
  • (opinie separată) în cazul respingerii excepției privind infracțiunea de abuz în serviciu, Curtea Constituțională nu se poate erija într-un legiuitor, aceasta conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 care prevede că  CCR „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului” și că, în ciuda acestui fapt, decizia CCR menționează că „legiuitorul are obligația de a reglementa pragul valoric al pagubei și intensitatea vătămării dreptului sau interesului legitim rezultate din comiterea faptei în cuprinsul normelor penale referitoare la infracţiunea de abuz în serviciu.”

Un aspect deosebit de îngrijorător este reprezentat de faptul că această hotărâre a fost adoptată în data de 22 iunie, ulterior publicării celor două Decizii ale Curții Constituționale pe pagina www.ccr.ro, după care opinia concurentă și opinia separată amintite mai sus au fost eliminate din documente, acestea fiind republicate

Platforma România 100 consideră acest act administrativ al Curții periculos la adresa democrației constituționale, având în vedere miza politică evidentă a celor două excepții de neconstituționalitate în discuție (cea privind posibilitatea ca o persoană condamnată penal să fie membru al Guvernului și cea privind reglementarea pragului pentru abuzul în serviciu), ambele fiind direct legate de situația președintelui PSD, condamnat penal și fără posibilitate de a face parte din Guvern și cu un dosar privind abuzul în serviciu aflat pe rolul instanțelor.