Comunicate de presă

O parte din amendamentele recente aduse Codului de procedură penală protejează infractorii în dauna vieții, integrității fizice și a bunurilor persoanelor, constituind astfel un atentat la ordinea publică și siguranța generală a cetățenilor României.

Invocându-se în mod mincinos și repetat drepturile omului și abuzuri nedovedite din justiție, amendarea Codului de procedură penală are ca obiectiv principal protejarea privilegiilor oamenilor politici din coaliția PSD – ALDE – UDMR, în detrimentul cetățenilor.

Codul de procedură penală astfel amendat determină clasarea unor dosare în lucru sau repunerea pe rolul instanțelor a unor dosare deja soluționate doar pentru a salva de la răspundere penală politicienii PSD-ALDE-UDMR ce dețin temporar puterea în stat, fără măsurarea consecințelor generale ale unui asemenea demers. De aceea, Codul de procedura penală amendat este una dintre cele mai periculoase legi care au fost aprobate de Parlamentul României din anul 1990 încoace, având ca efect o revenire la sistemul politic corupt existent în România până în anul 2004.


Cetățenii României trebuie să cunoască efectele pe care modificările Codului de procedură penală le vor produce pentru viața lor de zi cu zi. Platforma România 100 explică cele mai importante modificări:

1. În cazul în care făptuitorul nu este identificat într-o perioadă de un an de la începerea urmăririi penale, procurorul este obligat să claseze urmărirea penală.

(art.305 alin.(1)1)

La momentul actual, procurorii sunt obligați să înceapă urmărirea penală cu privire la faptă (in rem), și, odată ce făptuitorul este identificat, să continue urmărirea penală împotriva acestuia (in personam).

În numeroase cazuri privind infracțiuni complexe sau cu infractori care reușesc să ascundă cu dibăcie faptele, urmărirea penală poate dura ani în șir.

Ca urmare a noii reglementari pot fi închise mii de dosare în care făptuitorul nu a fost încă identificat de către procurori. În viitor, cercetarea infracțiunilor va fi oprită după un an, în cazul în care făptuitorii nu sunt identificați. Pentru a redeschide urmărirea penală, procurorii vor fi obligaţi să solicite mai întâi aprobarea din partea unei instanţe, fapt ce presupune o procedură judiciară suplimentară, de natură să îngreuneze tragerea la răspundere a infractorilor.

Victima unei astfel de infracțiuni poate fi oricare dintre noi. Fiecare dintre noi poate să își amintească o situație în care infractorul misterios a fost descoperit la mai mulți ani de la săvârșirea faptei. 

 

2. Este interzisă comunicarea către public a oricăror informații privind urmărirea penală sau judecata

(art. 4, alin. (3)-(6))

Pe parcursul urmăririi penale și al judecății, autorităţile nu vor mai putea  comunica public nicio informație cu privire la faptele și persoanele urmărite sau judecate. Atât parchetele, cât şi instanţele vor trebui să păstreze secretul cu privire la orice procedură judiciară aflată în desfăşurare. Publicul nu va mai putea afla ce fapte sunt cercetate, cine sunt potenţialii făptuitori sau cine a avut de suferit.  

Singurele excepții de la această interdicție sunt situațiile în care respectivele datele furnizate justifică un interes public expres prevăzut de lege sau acestea ar putea ajuta la prinderea infractorilor. Totuşi, nu există o lege care să definească un astfel de interes public. Pe cale de consecință, nu se vor comunica publicului, de exemplu, date cu privire la urmărirea penală a unor politicieni sau funcționari publici pentru fapte de corupție sau infracțiuni extrem de grave comise de aceștia, cum ar fi spălarea de bani.

Obligația constituțională a autorităților publice care, potrivit competențelor ce le revin, trebuie să asigure informarea corectă a cetățenilor și să apere interesul public, devine, practic, excepție la o lege organică. Iar presa nu va mai avea acces la informații pentru relatarea corectă și completă a adevărului către opinia publică. 


3. Datele informatice care indică săvârșirea unei infracțiuni, dar care nu au legătură cu urmărirea penală în cadrul căreia au fost obținute, vor fi șterse.

 (art.168 alin.(15)1)

Potrivit reglementărilor în vigoare, în cursul urmării penale cu privire la o faptă procurorii pot obține date din sisteme informatice (înregistrări de pe camere de supraveghere, fișiere de pe computer, etc.). În cazul în care, cercetând aceste fapte, ei identifică și alte infracțiuni, procurorii pot începe o urmărire penală separată cu privire la noile infracțiuni identificate.

Ca urmare a amendării Codului de procedură penală, procurorii vor fi obligați să șteargă orice date care nu au legătură cu o urmărire penală aflată în curs. Cel mult, vor putea cere un nou mandat pentru o nouă percheziție informatică pentru a obține aceleași date, sperând ca infractorul să nu le fi șters între timp.

În mod total absurd, o astfel de prevedere va pune procurorii în situaţia de a constata săvârşirea unor infracţiuni, dar de a distruge imediat probele, pentru ca ulterior să încerce să le obţină din nou. Rezultatul este diminuarea semnificativă a şanselor ca tragerea la răspundere penală să poată fi realizată cu succes în viitor. 

 

4. O persoană va putea fi condamnată în lipsă doar dacă a beneficiat de „apărare corespunzătoare”

(art. 364, alin. (6)1)

În cazuri celebre (Elena Udrea, Sebastian Ghiță, Radu Mazăre), inculpații au ales să fugă din țară în cursul urmării penale sau al judecății. În urmă a rămas un avocat care să îi apere. Un avocat bun va încerca să pregătească o apărare temeinică și să obțină achitarea.

Ca urmare a modificării Codului de procedură penală, un avocat bun va prefera să asigure o apărare îndoielnică, pentru ca inculpatul să invoce „apărarea necorespunzătoare”, deși nu există o definiție legală sau o enumerare a unor asemenea situații. Astfel, instanțele nu mai pot condamna inculpatul absent care nu a beneficiat de apărare corespunzătoare. Prin urmare, va fi mai simplu pentru avocat să obțină o hotărâre favorabilă clientului său mimând apărarea  – o cale sigură de scăpare pentru orice infractor.

 

5. Instanțele de apel nu mai pot pronunța condamnări fără probe noi

(art. 421, alin. (2))

Potrivit reglementărilor actuale, instanțele de apel procedau la o nouă analiză a cauzei. Ele puteau să achite sau să condamne inculpatul, în funcție de argumentele oferite de avocați și de către procurori.

Ca urmare a noii reglementări, obținerea unei achitări în primă instanță poate lăsa inculpatul să răsufle liniștit: instanța de apel îl va mai putea condamna doar dacă sunt prezentate probe noi sau dacă sunt administrate din nou aceleaşi probe (sunt audiaţi din nou martorii, sunt realizate din nou rapoarte de expertiză, etc.). Cum rareori un procuror alege să trimită inculpatul în judecată fără ca toate probele disponibile să existe la dosar, vom ajunge la regula tacită potrivit căreia achitarea în primă instanță scapă inculpatul de riscul unei pedepse și anulează, practic, rolul și rostul căilor de atac.

 

6. Realizarea denunțurilor este descurajată

(art. 290, alin. (1)1)

Potrivit reglementărilor actuale, inculpații pot opta să colaboreze cu organele de urmărire penală și să le ofere mai multe informații cu privire la infracțiunea săvârșită și la făptuitori. Urmărirea penală se poate finaliza mai rapid, cu costuri mai scăzute, iar toți făptuitorii pot fi trași la răspundere. Denunțătorii nu scapă de pedeapsă, dar în schimb pot beneficia de o reducere a sancțiunii penale.

Ca urmare a noii reglementări, inculpații vor putea face un astfel de denunț doar într-un termen de un an de la momentul la care au luat la cunoștință de săvârșirea infracțiunii. Altfel spus, dacă urmărirea penală începe la 366 de zile după săvârșirea faptei, inculpatul nu mai are niciun interes să colaboreze cu procurorul, iar misiunea anchetatorilor devine mult mai dificilă în cazul săvârșirii infracțiunii de către mai multe persoane.