Comunicate de presă

Comisia de Industrii și Servicii din Camera Deputaților a adoptat în ultimele săptămâni prevederi care nu aduc niciun beneficiu consumatorilor sau sectorului energetic românesc, mimând consultarea factorilor interesați și uneori chiar a propriilor membri, amendamentele fiind scrise în spatele ușilor închise sau apărând de nicăieri pe masa Comisiei.

În acest mod s-a votat amânarea implementării contoarelor inteligente până în 2028, refuzând românilor, în plină eră digitală, posibilitatea de a-și monitoriza, eficientiza și chiar reduce consumul. În plus, au fost adoptate amendamentele care măresc sprijinul financiar acordat producătorilor de energie regenerabilă, însă fără a fi însoțite de cel mai elementar studiu de impact cu privire la costurile și beneficiile acestei măsuri. În contextul în care, la nivel european și mondial, schemele de sprijin pentru energia regenerabilă sunt în continuă scădere de câțiva ani pentru că tehnologiile respective devin competitive pe piață, în România acest sprijin crește cu 3,40 euro pentru fiecare MWh de energie verde, iar acest cost va fi suportat din buzunarele tuturor consumatorilor români. Aceiași consumatori care au plătit până acum o factură de 10,5 miliarde de lei.

Însă mai gravă este întârzierea nejustificată a punerii în dezbatere publică a Legii offshore, urmată de adoptarea de amendamente pe repede înainte. Legea offshore stabilește cadrul tehnic și financiar al exploatărilor de gaze și petrol din Marea Neagră, fiind vitală pentru asigurarea predictibilității legislative necesare pentru luarea deciziei de investiție și de începere a exploatării zăcămintelor de gaze din Marea Neagră. Iar multe dintre amendamentele propuse de Comisia de Industrii și Servicii încalcă angajamentele deja luate de statul român în relația cu investitorii privați, dovedind încă o dată neseriozitatea guvernanților români.

În privința impozitării în domeniul „petrol și gaze“, Guvernul tehnocrat a pregătit o legislație unitară, care cuprindea un sistem articulat și complementar de impozite asupra rezultatelor activității, precum și asupra producției (redevențe), flexibil în funcție de evoluția prețului internațional al petrolului. În plus, proiectul prevedea și o serie de facilități fiscale pentru încurajarea investițiilor, în special pentru investițiile foarte mari din domeniul exploatărilor offshore. Acest sistem complex de impozitare adaptat condițiilor fluctuante ale pieței avea ca scop găsirea unui echilibru optim pentru sprijinirea investițiilor în condițiile unei exploatări responsabile a resurselor naturale.

Reamintim Comisiei de Industrii și Servicii că încurajarea investițiilor în exploatările de gaze și petrol din Marea Neagră nu se obține prin impunerea de bariere comerciale la export sau prin inducerea de spaime colective privind vânzarea resurselor țării, ci printr-un cadru legal serios, echilibrat și predictibil care respectă interesele statului român și reglementările europene și care sprijină crearea unui sector petrolier de vârf în România. Iar acest lucru se poate realiza prin acordarea de facilități fiscale, dar și prin măsuri de sprijin pentru dezvoltarea de parcuri industriale chimice și petrochimice (producători de materiale de construcții, vopseluri, componente auto, medicamente), investiții în educație pentru crearea de forță de muncă specializată autohtonă, prin acordarea de facilități fiscale companiilor care își pregătesc profesional angajații (așa cum prevedea proiectul tehnocrat) sau investiții în cercetare-dezvoltare.

În prezent, consumul de gaze al României este sub potențiala capacitate de extracție din Marea Neagră, iar pentru a crește consumul este nevoie de o strategie coerentă care să încurajeze dezvoltarea rețelelor de distribuție sau revitalizarea industriei petrochimice. Amendamentele discutate de Parlament nu conțin astfel de măsuri, prin urmare putem concluziona că impunerea unei obligații, chiar și parțiale, de consumare a gazelor în România este o măsură lipsită de aplicabilitate practică și care urmărește de fapt torpilarea exploatării gazelor din Marea Neagră, menținerea dependenței de gazele rusești și subminarea securității energetice regionale și naționale.