Comunicate de presă

Anul 2018 se remarcă printr-o semnificativă creștere a deficitului bugetar lunar. După 8 luni de la începutul anului, tendința nefavorabilă a încasărilor și cheltuielilor bugetare remarcată încă din primele luni ale anului devine o certitudine. Deficitul atinge 14,6 miliarde de lei, respectiv 1.54% din PIB, cea mai mare valoare înregistrata în perioada post-criză. O valoare nominală mai mare a deficitului bugetar a fost întâlnită în 2009 și 2010, adică în apogeul crizei economice, când PIB-ul scădea cu aproape 7%.

Un deficit bugetar atât de mare este în totala discordanta cu perioada de ascensiune economică. Coaliția de guvernământ aplică o politică prociclică, identică cu cea de dinaintea crizei, prin care statul toarnă gaz pe foc, obținând rate ridicate de creștere economică, dar care au ca efect cost creșterea inflației și a dobânzilor. În perioadă de creștere economică, finanțele unei tari trebuie sa fie prudente, axate pe investiții în infrastructură și pe crearea unui mediu propice pentru mediul de afaceri, iar soldul  bugetului general consolidat să fie apropiat de zero, poate chiar pozitiv. În acest fel se asigură resurse necesare la dispoziția statului pentru a stimula economia în perioada inevitabilă de recesiune.

Politica fiscal-bugetara prociclică, nepotrivită, este cea care determina creșterea ratelor dobânzilor și a prețurilor (+5,1% în luna august, metodologia INS). Explicațiile guvernanților că inflația este cauzată de evoluția prețului petrolului și a altor preturi externe sunt incorecte. Celelalte state membre ale UE se confruntă cu aceeași creștere de prețuri la petrol și combustibili, dar inflația medie în UE este de 2.1%, fata de 4,7 % in Romania (metodologia Eurostat). Cu o creștere economică ridicată, superioară potențialului teoretic de creștere a economiei românești - având în vedere forța de muncă și capitalul existent în economie - orice stimul fiscal se transformă imediat în inflație și în deprecierea monedei. Sumele aruncate de stat în economie, anume 14,6 miliarde de lei în primele opt luni ale anului și circa 28 de miliarde până la sfârșitul anului, ajung în buzunarele oamenilor sau în conturile firmelor și creează  cererea suplimentară de consum, care, pe termen scurt, se acoperă parțial din importuri și parțial se erodează prin creșterea preturilor. Însă oferta de bunuri și servicii este rigidă pe termen scurt, ceea ce înseamnă că producătorii autohtoni nu pot majora atât de repede producția internă de bunuri. Cu alte cuvinte, un producător intern de cămăși, de exemplu, nu poate majora imediat producția de cămăși, auzind că vor fi mai mulți bani în economie, ceea ce va angrena o cerere mai mare pentru cămășile produse de către acesta. Respectivul producător nu poate găsi atât de repede forță de muncă, noi mașini și utilaje pentru extinderea producției și nici capital de lucru pentru materii prime suplimentare. În schimb, acești producători și vânzători vor majora imediat prețurile. O altă parte a consumului suplimentar va fi satisfăcută din import, iar importurile suplimentare vor pune presiune pe cursul de schimb.

Astfel, vedem o inflație anuala de circa 5% și o depreciere a cursului de schimb de circa 1,4%, adică circa 65 bani adăugați în plus la fiecare euro pe care trebuie să îl plătim și pe care îl regăsim aproape în orice factură.

La nivel european, principalele cifre fiscal-bugetare situează Romania în topul țărilor cu politici economice nesănătoase, prociclice. Astfel, cu un deficit prognozat de 2.97% pentru 2018, Romania se situează în top 3 al celor mai indisciplinate țări din UE. În luna august 2018, inflația anuală măsurată conform normelor UE a fost de 4,7%, ceea ce ne-a situat pe locul întâi la nivel european la creșterea prețurilor. Inflația a fost astfel mai mult decât dublă  față de media UE de 2,1% și media Zonei Euro de 2%. Creșteri anuale de prețuri s-au mai situat și în Bulgaria (3,7%), Estonia (35%), Ungaria (3,4%), Slovacia (2,9%), Letonia (2,8%) și Franța (2.6%).  Ratele dobânzilor în România, sunt și ele in topul valorilor înregistrate in UE. 

Discrepanța dintre venituri și cheltuieli în sensul supra-estimării veniturilor și subaprecierii cheltuielilor se vede și în creșterea arieratelor, în special a arieratelor bugetelor locale. Astfel, arieratele totale au crescut la 250 de milioane de lei, cu 7.6% față de iulie 2018 și cu 22.2% față de mai, iar 97% din aceste arierate reprezintă datorii către furnizori, creditori din operațiuni comerciale. Creșterea arieratelor va pune în continuare presiune pe bugetul de stat și pe cea de-a doua rectificare bugetară. 

Un alt efect al procesului bugetar incoerent este pierderea dreptului de vot de către țara noastră, în cadrul Agenției Spațiale Europene, deoarece nu și-a plătit contribuția anuala. România avea de plată pentru anul 2017 suma de 22,8 milioane de euro și alte 34,5 milioane euro pentru anul in curs, la care se adaugă penalitățile. Din aceste contribuții, 80% se întorc în România sub forma finanțării de proiecte, după cum a explicat Sorin Campeanu, președinte al Consiliului Rectorilor. Să ne reamintim ca la rectificarea din august 2018, Ministerul Cercetării a pierdut 122 de milioane de lei. 

Veniturile bugetare totale au atins 176,4 miliarde lei la opt luni, respectiv 18.7% din PIB, după ajustarea cu subvențiile pentru agricultură primite de la UE, cu o ușoară creștere de circa 0.6 ppt din PIB față de anul precedent. Veniturile totale rămân totuși cele mai scăzute din ultimii 11 ani (cu excepția anului 2017) dar si cele mai scăzute la nivel european (cu excepția Irlandei, dar cazul Irlandei este unul izolat, PIB-ul înregistrat este foarte ridicat ca urmare a înregistrării multor  multinaționale in Irlanda, atrase de facilitățile fiscale). Trebuie remarcat trendul general descendent al veniturilor publice, în totală discordanță cu nevoile din ce în ce mai mari de investiții și asistență socială. În 2015, veniturile totale ale bugetului general consolidat au fost de  21% din PIB,  în 2016 de 19.4% din PIB, iar în 2017 de  18% din PIB.

 Îmbunătățirea veniturilor totale este efectul combinat al scăderii veniturilor fiscale si al creșterii contribuțiilor sociale. Veniturile fiscale au ajuns la 12.9% din PIB în 2015, 12% din PIB în 2016, 10.7% din PIB în 2017 și 9.8% în 2018.  Evoluția modestă a veniturilor fiscale în ciuda creșterii unor impozite (introducerea supra-accizei la combustibil) și amânării reducerii cotei de TVA la 18%, conform promisiunilor electorale ale PSD, precum și accelerarea cheltuielilor sunt motive de îngrijorare și explică de ce Ministerul Finanțelor se uita la modalități de rotunjire a veniturilor - de exemplu cu banii de la companiile de stat, cu sumele ce trebuie transferate la pilonul II de pensii sau prin amnistii fiscale. Tocmai de aceea, zilele acestea se discută intens despre o amnistie fiscală, prin care statul să încaseze ceva din datoriile istorice în schimbul anularii penalităților și a altor accesorii. Din păcate, un asemenea tip de amnistie, care ii premiază pe rău-platnici, are efecte negative asupra comportamentului de plata al bunilor contribuabili. 

Evoluții nefavorabile se înregistrează și la impozit pe profit - a cărui pondere în PIB la 8 luni se reduce de la  1.4% in 2015 si 2016 la 1.2% in 2017 si 1.15 in 2018 – și la impozitul pe venit – care scade ca pondere in PIB de la 2.4 in 2015 si 2016 la 2.3 in 2017 si 1.6 in 2018     O creștere semnificativa se înregistrează la contribuții, care cresc de la  5.2% din PIB in  2015 si 2016, la  5.4% din PIB  in 2017 si 6.8 in 2018%, pe fondul "revoluției fiscale" și a creșterii salariului minim și a salariilor din sectorul public. Pachetul de modificări legislative care a vizat trecerea contribuțiilor de la angajat la angajator, în paralel cu reducerea impozitului pe venit a funcționat pentru bugetul de stat, conducând la venituri cumulate mai mari, întrucât elementele de impozitare cumulate sunt mai mari. (Prin elemente de impozitare înțelegem atât baza de calcul cât și cota de impozitare, respectiv cote cumulate ceva mai mici dar aplicate la bază mult mai mare).

Pentru cetățean însă, trecerea contribuțiilor de la angajat la angajator a însemnat o creștere a salariului pe hârtie de circa 36%, însă creșterea reală este de doar 8% (dacă scădem doar inflația). Dacă vrem să vedem exact cu cât a crescut bunăstarea, sau "banii efectiv în buzunarul omului" ar trebuie să scădem și costul generat de dobânzi mai mari pentru creditele ipotecare, rezultatul fiind negativ, în multe cazuri.

Deși cotele de TVA au rămas neschimbate față de anul trecut, încasările din TVA au scăzut de la 4% din  PIB la 3.9% din PIB. Primele luni ale anului au înregistrat scăderi serioase la încasările din TVA, recuperate parțial în ultimele luni. Totuși, colectările modeste din TVA în 2017 și 2018 rămân fără explicație și subliniază nevoia reformei ANAF. În 2016, reducerea cotei standard de TVA de TVA de patru puncte, de la 24% la 20%, și a cotei pentru produse alimentare la 9% (o scădere cumulata a cotei de TVA de 26,4%) a condus la o reducere a încasărilor cu 0.8 ppt, pana la 4.6% din PIB la opt luni, în timp ce reducerea unui punct de TVA în 2017 a avut un impact de 0.6 puncte procentuale din PIB în colectare. 

Veniturile nefiscale sunt în ușoară creștere, urmare a majorării dividendelor distribuite de companiile de stat, cu riscul diminuării programelor de investiții. Totuși, în condițiile în care a fost suspendată de facto aplicarea regulilor de guvernanță corporativă, limitarea administrativă impusă firmelor cu capital majoritar de stat de a investi, devine o măsura dezirabila. Evoluția încasărilor la accize arată că reintroducerea supra-accizei la combustibil nu s-a simțit decât în buzunarul cetățeanului, acolo de unde față de august 2017 s-a cheltuit mai mult cu 1,26 lei pentru fiecare litru de benzină. Performanța slabă a încasărilor din accize, mult sub creșterea consumului produselor accizabile indică o creștere a evaziunii fiscale la aceste produse.

Un alt capitol la care Guvernarea PSD-ALDE se laudă inutil și caraghios este absorbția fondurilor europene. Conform datelor de pe primele 8 luni ale anului, din cele 8,18 miliarde de lei de la Uniunea Europeană, doar 2,18 miliarde lei sunt fonduri europene pentru coeziune atrase de entitățile publice. Diferența de 6 miliarde lei ar trebui scăzută din totalul sumelor primite de la UE, deoarece aceste sume sunt subvențiile pentru agricultori, neavând ca destinație finală bugetul de stat. Daca Ministerul Finanțelor Publice ar avea minime noțiuni de transparenta si respect fata de cetățeni, fie ar recalcula anii 2007-2016 incluzand subventiile pentru agricultura, fie ar scădea aceste subvenții din sumele raportate global in perioada 2017-2018. 

În ceea ce privește cheltuielile bugetare, acestea au continuat să crească cu mult peste ritmul de creștere a veniturilor, ajungând la circa 197 miliarde lei, adică 20,8% din PIB, cu un punct procentual peste nivelul din 2016. O astfel de evoluție nu poate fi susținută la nesfârșit de bănci și investitori. Ca atare, dobânzile plătite de statul roman pentru a susține traiul pe datorie au continuat să crească, odată cu creșterea datoriei publice și a deficitului bugetar. În primele 8 luni de zile ale anului, statul român a plătit dobânzi cu 21% mai mult față de perioada similară  a anului precedent, adică o cheltuială suplimentară de 1,6 miliarde lei.

O altă problemă este reprezentată de sumele plătite pentru cheltuieli cu pensii si asistenta sociala, așa-numitele cheltuieli rigide. Indiferent de veniturile colectate și de activitatea economică aceste cheltuieli nu pot fi diminuate. Cheltuielile rigide au ajuns să reprezinte circa 80% din veniturile colectate în mod regulat de către stat, ceea ce înseamnă că spațiul destinat investițiilor, în special în infrastructură, educației si sectorul de sănătate este unul deosebit de redus. Salariile din sectorul bugetar au crescut cu 25% în primele 8 luni ale anului (față de perioada similară a anului trecut) și cu 52% față de perioada similară din 2016. Creșterea acestor salarii, precum și efortul bugetar și al tuturor contribuabililor ar trebui să fie recompensat de o creștere a calității serviciilor publice, iar procesul de selecție să fie unul foarte transparent și competitiv. Acum ne aflăm în situația paradoxală în care salariul mediu în sectorul bugetar este cu 30% mai mare decât în sectorul concurențial, iar numărul de  angajați în sectorul public s-a apropiat de cel înregistrat înainte de criză: în luna iunie 2018, numărul de posturi ocupate în instituțiile și autoritățile publice a fost de 1,22 milioane, adică cu doar 178 mii persoane sub maximul atins în anul 2008. 

Cheltuieli de personal (salariile plătite angajaților din sectorul public) la 8 luni se afla in ascensiune puternica, atingând 6% din PIB in 2018, fata de  4.7% in 2015,  4.9% in 2016, 5.2% in 2017, parțial reflectând creșterea salariilor brute ca parte a procesului de transferare a contribuțiilor sociale de la angajat la angajator. Asistenta sociala de circa 7% din PIB si-a păstrat ponderea din anii precedenți pentru primele 8 luni ale anului.

Cheltuielile de capital au crescut ca pondere în PIB la 1% din PIB, cu 0,3pp peste 2017, revenind la nivelul din 2016. Totuși, însă această evoluție pozitiva in 2018 este explicată de achiziționarea de tehnică militară de import, ceea ce nu reprezintă o investiție cu valoare de multiplicare interna. Dacă privim investițiile realizate de compania de drumuri CNAIR, observăm că pe primele 8 luni ale anului cheltuielile de capital au fost de 861,2 milioane lei, adică aproape aceeași sumă ca în perioada similară a anului trecut si sub jumate fata de anii precedenți. 

În concluzie, execuția bugetară după 8 luni din anul curent și după un an și opt luni de guvernare PSD-ALDE este în neconcordanță cu nevoile României și cu regulile de bună guvernanță economică.